Azi am fost la Brasov, cum mergem in fiecare an in jur de data de 2 februarie. Am pornit la drum pe DN1, neimaginandu-ne ca, desi nu prea e zapada in statiuni, tot bucuresteanul se va inghesui pe Valea Prahovei. Si astfel am facut nici mai mult nici mai putin decat 4 ore jumatate pana la Brasov, parandu-ne rau ca nu am ales o ruta ocolitoare. Totusi sa vedem partea buna a lucrurilor: am avut timp sa contemplam natura, sau mai bine zis ce a mai ramas din ea. Padurile sunt din ce in ce mai putine , locul lor fiind luat de maretele proiecte imobiliare pentru cei care au bani sa investeasca intr-un apartament de lux la sosea intr-o statiune de munte, unde sa vina o data pe an, dar sa aiba locul propriu si personal. Deci, daca vrei sa vezi ceva peisaje, trebuie sa astepti sa iesi din Predeal spre Brasov sau sa iti faci timp sa vii intr-una dintre asa zisele statiuni ca sa faci o drumetie (si poate ca de la o altitudine mai mare se mai vede ceva frumos care sa iti umple sufletul de bucurie). Tin minte de o excursie in zona acum mai bine de 10 ani cu tata si sora mea. Ce liniste era, ce ordine in arhitectura si ce frumos se vedea cate o casa ici si colo printre copaci. Acum… copaci?… unde?

Macar Brasovul se mai pastreaza cat de cat in parametrii ce il caracteriza odinioara, desi pe unul din versantii din centrul orasului se inalta maret un minunat complex rezidential care sa vegheze orasul. Mie imi placeau mai mult brazii care se vedeau in acel loc mai demult. Parea sa fie un oras mai aerisit. Oare cata natura vor mai distruge sacalii imobiliari?

30 ianuarie 2010

decoratiuni interioare

Fotografia este facuta intr-un restaurant aflat pe drumul spre Poiana. Se numeste Roata Norocului si are o servire ireprosabila, un aspect primitor si o mancare foarte buna.